60 de ani de UE: O femeie de serviciu a aruncat la gunoi, în 1957, Tratatul de la Roma

Liderii țărilor din Uniunea Europeană, cu excepția Marii Britanii, se reunesc sâmbătă la Roma pentru un summit aniversar menit a celebra 60 de ani de la tratatul fondator și a trasa direcțiile viitoare, în contextul unor crize precum ieșirea Marii Britanii, valul migraționist, dificultățile economice sau pericolul terorismului.

Acum 60 de ani, liderii celor șase state fondatoare se reuneau la Roma pentru a semna acordurile ce urmau să creeze o piață unică europeană și, mai mult decât atât, o uniune a păcii și prosperității care a ajuns mai apoi să includă marea parte a continentului.

Tratatele de la Roma au fost semnate pe 25 martie 1957 de reprezentanți ai Belgiei, Franței, Germaniei, Italiei, Luxemburgului și Olandei. În două acorduri separate, au creat Comunitatea Economică Europeană, care avea ca scop înlăturarea barierelor din calea comerțului, și au decis asupra unei cooperări mai strânse în folosirea energiei atomice.

Integrarea economică, bazată pe înlăturarea taxelor vamale între statele membre și libera circulație a bunurilor, serviciilor, capitalului și persoanelor, s-a dovedit a avea atât de mult succes, încât din ce în ce mai multe țări și-au manifestat interesul de a adera. Domeniile de cooperare s-au lărgit cu timpul, lucru care a dus la crearea Uniunii Europene. Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene a fost adus la zi în mai multe rânduri și astăzi este cunoscut sub numele de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Secrete din urmă cu 60 de ani, păzite cu sfințenie timp de câteva decenii, au fost dezvăluite pentru prima oară cu ocazia ceremoniei de lansare a unei cărţi despre istoria Comisiei Europene din perioada 1973-1986, găzduită în clădirea Berlaymont din Bruxelles, pe vremea când José Manuel Barroso era preşedintele în exerciţiu al Comisiei Europene. Ignoranţa unor femei de serviciu, pierderea în hăţişul birocratic al vagonului de tren în care se aflau maşinile de scris şi documente importante dar şi multe alte ghinioane au făcut ca Tratatul de la Roma, prin care s-au pus în 1957 bazele Comunităţii Economice Europene, precursoarea Uniunii Europene, să fie în final semnat pe o foaie albă de hârtie, a relatat Ziarul Financiar. Pentru aducerea Tratatului pentru semnare la Roma a fost ales un oficial din guvernul Belgiei. Termenii acordului fuseseră negociaţi la Castelul Val Duchesse din Bruxelles, iar după negocieri oficialul a încărcat toate documentele, maşinile de scris şi maşinile şapirograf (copiatoarele din acea vreme) în tren pentru a le duce în capitala italiană. Vagonul este sigilat, iar oficialul se urcă în acelaşi tren. Dar când trenul ajunge la graniţa cu Elveţia, oficialul aude sunetul caracteristic al unui vagon care este detaşat de restul trenului. El sare pe peron doar pentru a realiza că este vorba de chiar vagonul cu preţioasele documente. Autorităţile elveţiene au explicat că un tren care transportă simultan bunuri şi persoane nu poate să circule pe teritoriul Elveţiei. Oficialul nu are de ales, iar călătoria continuă cu trenuri separate. Dar când trenul ajunge la graniţa cu Italia, autorităţile îi cer oficialului să prezinte certificatele de import cu toate ştampilele necesare. În timp ce acesta încearcă să explice importanţa misiunii sale, iar italienii acceptă în cele din urmă să facă o excepţie, vagonul se pierde. După o lungă căutare, el reuşeşte să găseasca vagonul şi să-şi continue călătoria spre Roma, însă în Milano vagonul este pierdut din nou. Când belgianul şi vagonul „său” ajung la Roma, constată că s-a irosit prea mult timp.

Oficialul întâmpină o altă problemă atunci când ajunge în sala din Roma, unde urma să aibă loc ceremonia semnării propriu-zise a Tratatului, dar de data aceasta cu maşinile şapirograf. Sala era decorată cu picturi ale maestrului Rubens, iar maşinile şapirograf aruncau cerneală în toate direcţiile, astfel că belgianul a fost nevoit să mute aparatele şi documentele în subsolul clădirii şi să angajeze studenţi italieni care să-l ajute să recupereze din timpul pierdut.

După doar două zile de lucru studenţii italieni intră în grevă aşa că echipa responsabilă cu organizarea se vede nevoită să aducă secretare din Luxemburg. În cele din urmă, după ce aproape totul este pregătit, oficialul „erou” constată că foile sunt prea ude din cauza umidităţii şi ia decizia să le lase la uscat pe podea o noapte întreagă. Belgianul s-a dus aşadar la culcare dar dimineaţa are o surpriză de proporţii atunci când constată că femeile de serviciu au aruncat tot ceea ce ele au crezut că sunt hârtii de care nu mai este nevoie. Astfel a dispărut Tratatul de la Roma, dar şi şabloanele originale folosite la scris, fapt ce făcea imposibil crearea de copii. Oficialul panicat împreună cu echipa sa au început să caute Tratatul în toată Roma, însă fără succes. “Am aflat după aceea că Tratatul de la Roma, documentul original, a avut pagini goale, pentru că tratatul a fost pus la punct foarte repede, iar italienii nu erau foarte organizaţi, astfel că documentul în sine a trebuit completat după aceea. Se pare că pentru tevatură a fost de vină o femeie de serviciu, care a aruncat documentele la gunoi, din greșeală”, a spus fostul reporter David Willey, prezent la Roma în 1957. Singura soluţie găsită a fost ca şefii de state şi de guverne să semneze Tratatul pe o singură foaie de hârtie pe care apărea doar numele acestora. Organizatorii nu au fost îngrijoraţi că oficilităţile îşi vor da seama de greşeală şi au presupus că aceştia vor păstra secretul, însă pentru a împiedica jurnaliştii să vadă documentul, acesta a fost dus imediat după semnare într-o cameră separată.

Citește neapărat și: 

Părinţii fondatori ai UE: Jean Monnet, vizionarul din Cognac