


Tezaurul României trimis la Moscova acum un secol şi nerestituit statului român în integralitate continuă şi astăzi să stârnească controverse. Cristian Păunescu, consilier al Guvernatorului Băncii Naţionale a României, a declarat, în cadrul dezbaterii “Tezaurul României la Moscova. 100 de ani mai târziu”, care se desfăşoară la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti, că ambele restituiri de părţi din patrimoniu din categoria “Tezaur”, din 1935 şi 1956, au fost legate din partea rusă de “un fel de zăhărel” şi că este momentul ca instituţia să se retragă din comisia de negocieri. “Dacă urmăriţi cronologic, ambele restituiri sunt legate din partea rusă de un fel de zăhărel – când i-ai făcut ceva care i-a plăcut, te-a recompensat”, a declarat oficialul.
“Pentru noi, Banca Naţională, e momentul să ne retragem din comisie, în sensul că noi am predat comisiei tot ce aveam legat de bunurile Băncii Naţionale şi că nu avem ce să mai arătăm şi să mai demonstrăm. Comisia a acţionat şi a făcut tot ce a putut la nivelul ei ca să se continue discuţiile. Partea rusă într-un protocol spune la un moment dat: «Partea rusă recunoaşte că BNR şi-a depus tezaurul la Moscova şi rămâne ca sarcina pe viitor a părţii ruse să caute documumente care să ateste acest lucru». Sunt organisme internaţionale – de exemplu, Conferinţa de la Genova – care a hotărât: Rusia trebuie să dea înapoi României tezaurul. Ei nu vor să recunoască hotărâri internaţionale”, a adăugat consilierul. “Când l-a lăsat acolo, Banca Naţională nu l-a lăsat de izbelişte, ci a avut două protocoale bilingve franceză-rusă, cu semnături, cu parafe ale oficialilor băncii imperiale de stat, directorii de acolo, care au ştampilat şi au recunoscut primirea. Este un document imbatabil privind acest demers. Tot aşa discuţia se poartă în rândul populaţiei şi chiar specialiştilor”, a mai spus el. În decembrie 1916, au plecat către Moscova 1.738 de casete cu aur ale Băncii Naţionale, în valoare de aproximativ 315 milioane lei, cu o greutate de 91,32 tone, care au fost încărcate în 17 vagoane de tren. În iulie 1917, a plecat al doilea transport: în trei vagoane de tren au fost încărcate 188 de casete ale Băncii Naţionale, care cuprindeau: aur, în valoare de 574.523,57 lei, adică 0,16 tone, şi “titluri, efecte, valori, depozite, parte din arhive şi cărţi, actele sale”. Astfel, în total, în primul şi în cel de-al doilea transport s-au aflat 91,48 tone aur. În iunie 1935, un număr de 212 lăzi dintre cele venite din Rusia pe ruta Moscova – Odessa – Constanţa –Bucureşti au fost predate Băncii Naţionale a României; în aceste lăzi s-au aflat: bilete de bancă de 1, 2 şi 100 lei şi clişeele lor; cerneluri tipografice, hârtie pentru tipărirea bancnotelor, un aparat de numerotat, clei; hârtii de valoare, inclusiv dintre cele depozitate de particulari la BNR, dar pentru care fuseseră deja emise duplicate, şi documente de arhivă. Printre altele, în 1956, s-a întors în ţară – şi poate fi astăzi văzut la Muzeul Naţional de Istorie a României – celebrul tezaur cunoscut sub denumirea “Cloşca cu puii de aur” (19,763 kg).

În legătura cu soarta tezaurului românesc ajuns captiv la Moscova în urma acaparării puterii de către bolşevici au existat mai multe scenarii.
După informaţiile existente în sursele ruseşti se pare că tezaurul a fost transportat la începutul revoluţiei bolşevice în Siberia pentru a fi mai în siguranţa.Bolşevicii îl învinovăţesc pe amiralul Colceag, comandantul armatei loiale ţarului, că a cheltuit din tezaurul României . Există suspiciunii că de fapt bolşevicii s-au folosit de aurul românesc pentru a finanţa grupările ilegale de comunişti de pe teritoriul României. Oficialii ruşi declară că nu mai ştiu exact unde este aurul. Totuşi cele 12 monezi restituite în 1994 şi înregistrate în 2008 arată că Moscova cunoaşte foarte bine locul său de depozitare. Cele 12 monezi făceau parte din lăzile cu valori ale primului transport din 1916. Conform declaraţiilor Băncii Naţionale, locul depozitării tezaurului României este chiar în Moscova.