


Primul pas pentru datornicul cu un credit ipotecar care vrea să apeleze la mecanismul dării în plată este să facă acea notificare pe care o prevede Legea nr. 77/2016: „În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei”, stabilește legea.
I. Nu e indicat să stabilim un termen foarte lung prin notificare
II. Ce facem dacă banca ignoră notificarea?
Dacă creditorul (bancă sau altă instituție financiară) nu se conformează prevederilor din Legea dării în plată, atunci datornicului nu-i mai rămâne decât să meargă în instanță de judecată, unde banca va fi citată și va trebui să se prezinte. Însă partea mai supărătoare a acestui refuz, cel puțin pentru buzunarul datornicului, este că din moment ce banca ignoră notificarea, atunci ignoră și suspendarea obligațiilor la care ne referam mai sus. Asta înseamnă că percepe plățile în continuare, merge înainte cu executarea silită sau cu alte acțiuni judiciare/extrajudiciare împotriva datornicului și a bunurilor sale etc.
Dacă banca nu aplică acest efect al notificării (suspendarea obligațiilor), atunci o soluție ar fi să depunem o acţiune în instanţă. Dacă suntem în faza de executare silită, aceasta ar trebui să fie suspendată, ca urmare a notificării respective, pentru că a?a prevede legea. Dacă totu?i executarea continuă, atunci este absolut necesar să facem o contesta?ie la executare, în condi?iile Codului de procedură civilă.
III. Cât ne poate costa o notificare și ce plătim, de fapt?
Legea nr. 77/2016 dispune că toate costurile acestei proceduri sunt suportate de către datornic. După cum spuneam mai sus, notificarea trebuie făcută fie la un notar, fie la un executor, fie cu ajutorul unui avocat. Legea a oferit datornicilor trei posibilități de a întocmi acest document, însă costurile pot să difere destul de mult de la un specialist la altul
Creanțele cesionate de bănci la recuperatori nu pot fi puse în executare!
Cesiunea creanței rezultând din contractul de credit bancar a determinat nașterea a două raporturi juridice diferite între părți, unul între bancă și debitor, respectiv unul între creditorul cesionar și debitor.
Contractul de cesiune nu constituie titlu executoriu, astfel cum rezultă din dispozițiile Codului civil vechi (în vigoare la data realizării cesiunii), astfel că, cesionarul trebuie să realizeze dreptul dobândit prin această operațiune de achiziționare de creanțe bancare neperformante printr-un demers procesual nou în contradictoriu cu debitorul cedat, în condițiile în care banca cedentă a renunțat la toate atributele creanței rezultate din contractul de credit. Cesionarul este terț față de contractul de credit. Adresându-se cesionarului, banca a renunțat la dreptul de a executa silit debitul în cauză. Intimata a dobândit un drept de creanță împotriva recurenților în temeiul contractului de cesiune și nu în temeiul contractului de credit încheiat de noi cu banca împrumutătoare. Prin ‘dobândirea’ creanței de către cesionarul ce nu deține calitatea de instituție de credit cu obiect de activitate principal creditarea, caracterul intuitu personae al contractului de credit nu se transmite și cesionarului neprofesionist în materie de creditare, iar contractul de cesiune nu reprezintă titlu executoriu. Dreptul la executare silită acordat instituțiilor de credit prin art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006 are un caracter intuitu personae, acordat tocmai în considerarea instituției bancare, raportat la particularitățile acestui tip de activitate, neputând fi transferat unei persoane care nu este instituție de credit. Având în vedere caracterul derogatoriu de la dispozițiile de drept comun al O.U.G. nr. 99/2006, aceste dispoziții se aplică doar activității bancare. Contractul de credit este titlu executoriu exclusiv în ce privește raporturile juridice dintre împrumutător și împrumutat.
În plus, caracter intuitu personae are și contractul de credit, banca încheind contractul numai cu persoana care îndeplinește anumite calități legate de solvabilitate.
Din moment ce contractul de cesiune nu reprezintă un titlu executoriu, nici dreptul de creanță al intimatei nu are un asemenea caracter, fiind necesară obținerea unui titlu executoriu împotriva subsemnaților pentru satisfacerea acestei creanțe. Așadar, cesionarul nu are la dispoziție decât acțiunea în răspundere contractuală, iar executarea silită în atare condiții nu poate fi primită.