


Premierul britanic Theresa May va declanşa, miercuri, 29 martie, retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeană, conform articolului 50 al Tratatului de la Lisabona.
Guvernul Majestăţii Sale va înainta, cel mai probabil, nu doar cererea oficială de a părăsi Uniunea Europeană, dar şi un prim draft al planului său de negocieri, din care să reiasă priorităţile şi punctele pe care nu este dispusă să le negocieze. Potrivit ministrului britanic pentru Brexit, David Davis, guvernul vrea să negocieze un „acord de liber-schimb amplu, la fel şi un acord vamal amplu care să lase Marea Britanie în aceeaşi poziţie în care este acum dar să-i permită să încheie şi alte acorduri comerciale în afara Uniunii Europene fără aprobarea Bruxelles-ului”. El a mai afirmat că Marea Britanie îşi va achita obligaţiile financiare faţă de Uniunea Europeană, însă a respins informaţiile că valoarea acestora s-ar ridica la 60 de miliarde de euro. Echipa de negociatori a Uniunii Europene este condusă de fostul ministru francez Michel Barnier, care se va consulta constant cu Comisia Europeană şi respectiv Consiliul European, ceea ce va face întreg procesul mai greoi, dar din perspectiva Uniunii, va asigura unitatea de poziţie a celor 27 de state membre. Va urma o perioadă de câteva săptămâni în care ţările membre vor examina documentul britanic, şi îşi vor formula propriile priorităţi.
Aceste negocieri vor putea dura doi ani şi numai după aceea statutul de membru încetează, dacă perioada nu este prelungită cu votul unanim al celorlalte 27 de state reprezentate în Consiliul European. Până la încetarea calităţii de membru al Uniunii, Marea Britanie este obligată să-şi respecte toate obligaţiile asumate prin tratatele Uniunii, inclusiv libertatea de mişcare a persoanelor. Aşadar, presupunând că data ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană va fi în martie 2019, până atunci orice cetăţean dintr-un stat membru al Uniunii Europene va avea dreptul să locuiască şi să muncească în această ţară. Ceea ce îi interesează însă pe cei 3,2 milioane de cetăţeni europeni din Marea Britanie dar şi pe cei 1,2 milioane de cetăţeni britanici din celelalte state membre este ce se va întâmpla cu ei când statutul de membru al Uniunii Europene va înceta. Guvernul Majestăţii Sale, care a refuzat constant să garanteze unilateral drepturile cetăţenilor europeni din Regatul Unit, a declarat la fel de constant că garantarea statutului tuturor acestor peste patru milioane de cetăţeni va constitui o prioritate a negocierilor ce vor începe luna viitoare. Mulţi britanici îşi iau paşapoarte ale unui alt stat membru.