Enigmele istoriei. Culisele Revoluţiei din 1989. Generalul Iulian Vlad despre Sergiu Nicolaescu: „Acest trădător și-a făcut mendrele!“

Spargerea mitingului din 21 decembrie 1989 a aprins vâlvătaia Revoluţiei în Bucureşti. Generalul Iulian Vlad, ultimul şef al Securităţii Statului, scoate în evidenţă rolul important jucat de Sergiu Nicolaescu şi cascadorii săi în „diversiunea” de spargere a mitingului de susţinere a lui Ceauşescu.

Ideea organizării mitingului din 21 decembrie 1989 din Piața Palatului a avut-o, cu siguranță, Nicolae sau Elena Ceaușescu. Este o poveste cu Barbu Petrescu, care era atunci prim-secretar al Capitalei dar, în niciun caz, ideea nu i-a aparținut lui. Niciunul dintre cei care îl precedaseră în fruntea Capitalei nu a fost mai slab decât el. La ora stabilită a început mitingul cu participarea oamenilor muncii din Capitală. La intrarea în piață a participanților la miting, nu se făcea controlul documentelor de identitate. Oamenii veneau în coloană. Important era ca piața să fie plină, iar în coloane, pe lângă cei de la întreprinderile și instituțiile stabilite, puteau să mai intre cu ușurință și alte persoane. Ulterior, s-a aflat ca au venit mulți de la Timișoara cu trenurile din timpul nopții, care, chiar dacă nu se făcea mitingul, aveau de gând să organizeze demonstrații în București. Au venit și din alte părți ale țării. Cu siguranță că au participat la miting și o parte dintre cei 16.000 «turiști» sovietici, despre care se știa că sunt atunci în țară. Au mai fost, de asemenea, și diplomați de la mai multe ambasade acreditate în țara noastră, în primul rând de la cea a Olandei și a Marii Britanii. Când s-a spart mitingul, unii dintre diplomații care incitau la violență au fost scoși din mulțime și conduși la Miliția Capitalei. Am ordonat să îi identifice pe baza legitimației oficiale ce o avea fiecare, după care să le dea drumul, să nu-i rețină. Organizarea momentelor de panică și explozii urmate de țipete i-a aparținut lui Sergiu Nicolaescu. El a fost cel care a regizat acele provocări, pentru care a folosit recuzita și o parte din cascadorii utilizați la scenele pe care le turna la filmări.

De altfel, Sergiu Nicolaescu făcuse ani de zile obiectul atenției Direcțiilor a III-a, de contraspionaj și a IV-a, de contrainformații militare, care au documentat destul de bine contactele intense și dubioase ce le avea la diferite niveluri cu cadre de conducere din Armată și, îndeosebi, deplasările lungi efectuate în străinătate, mai ales în Germania și Franța. Din păcate, la nivelul cel mai înalt, ca urmare a legăturilor ce le avea, nu au fost aprobate măsurile propuse, iar acest trădător și-a făcut mendrele. Așa după cum se cunoaște, în urma evenimentelor din decembrie 1989 Sergiu Nicolaescu în mod ostentativ «s-a pus în capul bucatelor» și a ajuns până unde se știe. Cine l-a numit pe Sergiu Nicolaescu președinte al Comisiei senatoriale de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989? Evident că Ion Iliescu! Adică pui lupul paznic la turma de oi? Chiar n-a știut Iliescu pe cine pune acolo? Este drept că, mai apoi, au intervenit țărăniștii și liberalii, care au simțit că este ceva în neregulă și l-au pus președinte pe senatorul Valentin Gabrielescu de la P.N.Ț. Pe acesta l-am cunoscut în toiul evenimentelor. A stat o noapte întreagă lângă mine când m-am aflat la CC și mi-a făcut o impresie bună. La fel și atunci când am fost audiat la Comisia senatorială, când Sergiu Nicolaescu credea că dacă îmi pune niște întrebări mai înțepate, eu mă prăbușesc. Bineînțeles că nu s-a întâmplat asta.

Enigmele istoriei. Din culisele celor patru vizite ale lui Ceaușescu la Casa Albă

Evident, că au fost și lucruri pe care nu le-am cunoscut. Nu aveam cum să le știm pe toate. Sergiu Nicolaescu a fost destul de dibaci ca să intre în bune raporturi cu o serie de inși sus-puși apoi să aburească mai pe toată lumea. Și, în mare măsură, a reușit! Nu s-a putut atunci, din cauza timpului foarte scurt, să aflăm dacă toți din cei pe care i-a angrenat în diverse acțiuni erau numai din grupare sa ori aparțineau și altor formațiuni. Nici Securitatea și nici Miliția nu a mai putut face aceste operațiuni. După cum se știe, Miliția a fost nevoită ca pe cei care îi reținuse și îi dusese la Jilava, să le dea drumul. Mai mult, a urmat condamnarea mai multor cadre din conducerea Miliței Capitalei și nu numai… Chiar ministrul de Interne, Tudor Postelnicu și subsemnatul, precum și adjunctul ministrului, generalul Gheorghe Dănescu și adjuncții mei, generalii Bucurescu și Stamatoiu, cu toții am fost arestați și condamnați pentru așa-zisele rețineri ilegale! În timpul desfășurării mitingului s-a produs debandada, femeile au fost înțepate în spate, un lucru cu adevărat barbar. Au venit pregătiți cu lozinci puse pe furci cu două sau trei coarne. Nu putea ști nimeni că pancarta respectivă se putea transforma rapid într-o armă odioasă. Au împins-o în spatele unor femei, care au început să țipe și chiar să urle de durere. Toate acestea pentru a provoca dezordine, panică și în final pentru a sparge mitingul. Și au reușit. Toate aceste lucruri au fost făcute nu de niște inși care au avut inspirații de moment. Cu siguranță că au știut ce-au vrut să facă și, pentru aceasta, s-au pregătit din vreme cu tot ce trebuia, iar scopul a fost atins: mitingul a fost spart. Așa cum am mai spus, Miliția, împreună cu Armata, că și ea avea o prezență masivă în piață, au prins câteva sute de indivizi, i-au îmbarcat în mașini și i-au dus la Jilava. La scurtă vreme însă, sub presiunea străzii, li s-a dat drumul. Nici măcar nu au fost identificați. Dar toți au reclamat că au fost bătuți.

De subliniat că Sergiu Nicolaescu și-a continuat «opera» și după spargerea mitingului. Ca să manipulezi o mulțime atât de însemnată nu este un lucru ușor. Lucrurile ne apar a fi fost mult mai complicate, dacă le punem într-o ecuație și vrem să le analizăm așa cum trebuie. Apoi, nu cei care au preluat puterea au transmis personal ordine și dispoziții. Nu era fizic posibil lucrul acesta. Ca să ajungă mesajele respective la urechile cetățenilor, s-au folosit de mijloacele media care s-au pus în totalitate la dispoziție. Aduceți-vă aminte de crainicii care necontenit au spus la microfon verzi și uscate, cele mai multe lucruri pur și simplu inventate, numai ca să incite populația, să scoată oamenii în stradă și să îi determine să se manifeste, uneori violent. Apoi, nu trebuie uitate miile de «turiști» care au intrat în țară și care au avut rolul de a incita populația și de a contacta legăturile acolo unde le aveau pentru a le ține în stare de mobilizare. Printre altele așa se explică faptul că evenimentele s-au întins pe atâtea zile. În sfârșit, să nu uităm că frontierele au fost deschise. Această hotărâre este condamnabilă. În mod normal, când se produc asemenea evenimente, frontierele se închid. Ordinul de deschidere a granițelor a fost dat de Iliescu și C.F.S.N., la propunerea și insistențele lui Nicolae Militaru, care comanda Armata și toate celelalte instituții de forță ale statului. El trebuia să se ducă și să propună închiderea granițelor. Ori a procedat dimpotrivă. Este doar o componentă a actului său de trădare de țară. Mai departe, influența extraordinar de puternică și nocivă pe care au avut-o posturile de radio și televiziune străine, îndeosebi din unele țări vecine. Faptul că zeci de mii de sovietici veniți atunci pe teritoriul României s-au implicat direct în evenimente, că au dat buzna peste frontiere ungurii, care au făcut enorm de mult rău, apoi sârbii, pe care i-am considerat de-a lungul timpului ca pe cei mai buni prieteni ai României s-au dovedit în acele momente de grea cumpănă a ne fi fost de-a dreptul dușmani. Toți laolaltă au făcut ca Romania să fie pusă într-o situație dintre cele mai grele cu putință, pentru a determina în final dezmembrarea ei. Asta s-a urmărit! Acesta era scopul final.

(Adaptare după versiunea publicată în revista „Periscop”, publicație a Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Serviciul de Informații Externe, nr. 4/36, octombrie-decembrie 2016)