Enigmele istoriei. Cum ar fi arătat România anilor 2000 în viziunea lui Ceauşescu

Ultimele planuri de dezvoltare ale Republicii Socialiste România stabilite şi aprobate în 1989 de către Nicolae şi Elena Ceauşescu prevedeau creşteri în toate domeniile de activitate. Pe lângă obiectivele cincinalului 1990-1995, documentele Partidului Comunist Român stabileau cum urma să arate ţara până în anul 2010.

Unul din documentele oficiale care vorbea despre perspectivele de dezvoltare ale României comuniste este „Programul Directivă al Congresului al XIV-lea al Partidului Comunist Român cu privire la dezvoltarea economico-socială a României în cincinalul 1991-1995 şi orientările de perspectivă pînă în anii 2000-2010”. Documentul poate fi consultat de către istorici pe site-ul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Încă din startul documentului se anunţa: „Dezvoltarea economico-socială a ţării a creat condiţiile pentru plata, an de an, a datoriei externe şi lichidarea acesteia în luna martie 1989”. În plus, se arăta că pe baza creşterii producţiei materiale şi a venitului naţional, în ultimul cincinal au fost luate măsuri pentru ridicarea nivelului de trai al întregului popor.

„În anul 1988, retribuţia minimă s-a mărit de la 1.500 lei la 2.000 lei lunar. Prin încheierea, pînă la 1 iulie 1989, pe întreaga economie naţională, a noii acţiuni de majorare a retribuţiei personalului muncitor se asigură creşterea faţă de anul 1985 cu peste 10% a retribuţiei reale. Pensiile au sporit în medie cu 8%, din care pensiile mici cu peste 40%”.

Conform programului adoptat pe 20 noiembrie 1989 la ultimul congres al Partidului Comunist Român, producţia industrială până în cincinalul 2000-2005 urma să se dubleze faţă de 1990 şi trebuia să susţină dezvoltarea Republicii Socialiste România. „Producţia industrială – care, faţă de 1990, se va dubla pînă în anii 2000-2005 – va deţine şi în viitor rolul determinant în asigurarea dezvoltării eeonomico-sociale a ţării. În următorul deceniu se va încheia, în linii generale, investigarea complexă a potenţialului naţional de rezerve, inclusiv a structurilor geologice situate la mare adîncime şi în platforma maritimă”.  O atenţie deosebită trebuia să se acorde utilizării judicioase a potenţialului hidroenergetic (funcţionării la parametri optimi a centralelor nuclearo-electrice) şi folosirii resurselor noi şi recuperabile de energie (solară, geotermală, eoliană, a biogazului şi biomasei), plus realizarea de sisteme pentru stocarea pe durate mari a acesteia.

De altfel, era stabilit că amenajările hidroenergetice trebuiau să se încheie în cincinalul 1990-1995, ca şi realizarea şi punerea în funcţiune a centralelor nuclearo-electrice. În agricultură se prevedea continuarea politicii „noii revoluţii agrare”, pentru obţinerea unor producţii înalte, având ca bază şi descoperirile ingineriei genetice. „Pînă în anii 2000-2005 va trebui să se ajungă la o recoltă stabilă de 40-45 milioane tone de cereale anual. Se va intensifica acţiunea de organizare complexă a teritoriului, încheindu-se amenajarea întregii suprafeţe posibile de irigat, precum şi lucrările de prevenire şi combatere a eroziunii solului şi a excesului de umiditate. Producţia agricolă se va baza, în tot mai largă măsură, pe cuceririle biologiei moderne şi ingineriei genetice”, anunţau ştabii comunişti.

În ceea ce priveşte valorificarea fondului forestier, programul regimului communist insista pe latura ecologică şi o exploatare echilibrată a pădurilor: „Vor fi integral realizate prevederile programelor naţionale de dezvoltare a fondului forestier şi de amenajare a bazinelor hidrologice, în vederea îmbinării armonioase a funcţiilor economice şi ecologice ale pădurii şi apelor”.

În domeniul transporturilor se prevedea, în termeni generali, ca până în anii 2000 să se creeze un „sistem unitar şi optimizat al transporturilor”, cu preponderenţa căilor ferate şi o creşterea a rolului transportului fluvial şi maritim, în contrapondere cu limitarea la strictul necesar a celui rutier. Din punct de vedere al nivelului de trai, se prevedea o „creştere mai rapidă a venitului naţional comparativ cu dinamica produsului social. Se estimează că, faţă de 1990, pînă în anii 2000-2005 se va asigura o dublare a venitului naţional”.