Daniel Buda: „Munca în sectorul agricol este chiar mai periculoasă decât cea din sectorul construcţiilor“. Ce crede Comisia Europeană
30 aprilie 2017
Economia colaborativă şi spălarea banilor, printre temele dezbătute în Parlamentul European
2 mai 2017
Mărturii importante despre ziua de 23 August 1944 şi despre toate momentele-cheie care au dus acolo sunt cuprinse în dosarul „Problema 23 August“, aflat în arhiva CNSAS şi care are 17 volume.
Un moment inedit l-a reprezentat întâlnirea dintre Regele Mihai şi Adolf Hitler, idee vehiculată pentru prima dată de ofiţerul Manfred von Killinger, însă suveranul României a refuzat iniţial, întrucât nu voia să se compromită. Întâlnirea dintre cei doi i-ar fi convenit însă şi lui Ion Antonescu, sperând ca Fuhrerul să restituie României Ardealul de Nord, după ce ţara noastră avusese o contribuţie mai importantă la campania antisovietică decât o avusese Ungaria. În cele din urmă, Mihai a acceptat să facă o vizită neprotocolară lui Hitler, împreună cu Elena, mama sa, în drumul lor către Florenţa.
În gara Wilhelmstrasse, Mihai şi Elena au fost primiţi de comandantul militar Hermann Goring, însoţit de o mică suită. La prânzul intim din apartamentul Cancelarului de la Reich, Hitler şi Regina au mâncat crudităţi vegetale, în vreme ce Goring a oferit lui Mihai regimul său, oferindu-i hălci de biftecuri la grătar. În timpul mesei s-au purtat discuţii pe teme politice şi de război, Hitler expunând musafirilor săi situaţia războiului din Est. Regele s-a ferit să se angajeze în discuţii militare şi politice întrucât Antonescu i-a spus să se abţină pentru a nu face vreo gafă. Despre armata română, partea germană a spus că „soldaţii se dovedeau demni de frumoasele tradiţii militare ale ţării lor şi la înălţimea rolului eu însemnat în acest război“.
Într-un interviu mai vechi acordat revistei Ogoniok, supliment al cotidianului Kommersant, Regele Mihai I a rememorat momentele în care s-a întâlnit cu „monstrul“ Hitler. „Hitler m-a detestat mereu, în general a detestat ideea monarhiei, pentru că suveranul este simbol al legitimităţii şi continuităţii puterii. Eu nu vorbesc germana. Pentru prima dată l-am văzut pe acest monstru când l-am vizitat împreună cu tata, după vizita lui oficială în Anglia, în 1938. Altă dată ne-am întâlnit, foarte scurt, însoţit de mama, în ianuarie 1941, în drum spre Italia. Mama a susţinut conversaţia, pentru că vorbea foarte bine germană. Ca întotdeauna, Hitler nu se asculta decât pe sine şi a vorbit mai mult decât toţi. El şi oamenii lui mi-au lăsat o impresie respingătoare“, a declarat fostul suveran.
Ioan Mocsonyi-Stârcea, cel care a povestit evenimentul, a fost arestat în septembrie 1947 şi judecat în Procesul Iuliu Maniu – Ion Mihalache. Încarcerat mai întâi la penitenciarul Timişoara, apoi la Craiova, a fost din nou anchetat (1951-1953) în vederea folosirii sale în cadrul procesului „lotului” Lucreţiu Pătrăşcanu. În aprilie 1954, a fost condamnat, din nou, la 15 ani de închisoare şi confiscarea întregii averi, pentru a fi eliberat abia în noiembrie 1962, la expirarea pedepsei. Una din condiţiile puse de Securitate pentru punerea în libertate a fost ca, în penitenciar, să scrie un text cu caracter memorialistic în care să relateze ceea ce cunoştea despre evoluţia evenimentelor şi relaţiilor din lumea politică românească, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, descrierea principalelor figuri ale familiei regale de la Bucureşti şi a reacţiilor acestora la diversele situaţii cu care s-au confruntat în anii 1940-1944.
