Timmermans: „Cel mai bun garant al luptei împotriva corupţiei este poporul român“
20 aprilie 2017
Exemplu pentru autorităţile române: Pompeii, reabilitat cu fonduri europene
21 aprilie 2017
Gheorghe Gheorghiu-Dej (1901 – 1965) a fost liderul comunist al României din 1948 până la moartea sa şi preşedinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada 1961 – 1965. Gheorgiu-Dej a murit, oficial, din cauza unui cancer galopant, însă sursa îmbolnăvirii sale rămâne învăluită în mister.
Un lucru este cert, şi anume că un control medical complet realizat în toamna lui 1964 nu depistase cancerul care avea să îi aducă sfîrşitul. Acest fapt nu a reuşit decît să amplifice semnele de întrebare legate de moartea neaşteptată a liderului comunist. . În ianuarie, Dej participase la Varşovia la o întrunire cu şefii statelor comuniste din Europa. S-a spus că fusese iradiat iar cancerul lui galopant îşi avea aici cauza. Unul dintre fidelii lui Dej şi poate cel mai apropiat colaborator al său, Gheorghe Apostol, contabiliza în memoriile sale cauzele care, în opinia lui, ar fi grăbit decesul lui Dej.
Apostol susţine că Gheorghiu-Dej era deja grav bolnav înainte de a pleca la Varşovia şi că o cauză importantă care i-ar fi grăbit sfîrşitul ar fi reprezentat-o condiţiile deplorabile în care Dej ar fi fost cazat în Polonia: „Am aflat de la şeful însoţitorilor lui Dej că în timpul participării delegaţiei române la întîlnirea Tratatului de la Varşovia, Dej a fost cazat într-o şcoală cu duşumelele aproape negre de petrol şi fără căldură şi că în aceste condiţii Dej a fost iradiat”. O altă cauză a morţii ar fi fost, în opinia aceluiaşi Apostol, o mică bucată de uraniu din prima şarjă produsă de România, după desfiinţarea Sovrom „Kuarţit”, pe care Chivu Stoica i-ar fi adus-o lui Dej ambalată într-o cutie de sticlă transparentă. Povestea unei „bucăţi de uraniu” care s-ar fi aflat în biroul lui Dej apare consemnată şi în memoriile lui Paul Sfetcu, care îl „învinuieşte” însă pe Miron Constantinescu de aducerea ei. Coincidenţă, mai mulţi colaboratori ai lui Dej au murit de cancer în perioada următoare.
„Faptul că Gheorghiu-Dej a fost iradiat la Moscova, în iunie 1963, a fost confirmat şi de un fost ofiţer de securitate care a ţinut să-şi păstreze anonimatul. Argumentul este stupefiant, şi anume că trei din cei patru ofiţeri care-i asigurau garda personală lui Dej au murit tot de cancer”, scria însă istoricul serviciilor secrete, Cristian Troncotă, în cartea „Duplicitarii – O istorie a serviciilor de informaţii şi Securitate ale regimului comunist din România”.
Citeşte neapărat şi:
