Veste bună pentru români: Filmele şi televiziunile online vor fi accesibile şi în străinătate
18 mai 2017
Creșterea vizibilității fondurilor europene în rândul cetățenilor – una dintre priorităţile lui Daniel Buda
19 mai 2017
Deputații condamnă faptul că, deși au agreat să mute 160 000 de refugiați din Grecia și Italia până în septembrie 2017, statele membre Uniunii Europene au relocat doar 11% din obligațiile lor totale (18,770 persoane la 16 mai). Ei consideră lipsa de solidaritate și de împărțire a responsabilității ca fiind dezamăgitoare.
În rezoluția susținută cu 398 voturi la 134 și 41 abțineri, Parlamentul cere statelor să își respecte angajamentele și să prioritizeze relocarea copiilor fără familie și a altor categorii de azilanți vulnerabile. Deputații subliniază că ”doar un singur minor neînsoțit a fost relocat până acum”. Deputații critică un număr de state membre pentru ”preferințele foarte restrictive și discriminatorii, cum ar fi acordarea relocării doar mamelor singure sau excluderea aplicanților din anumite grupuri naționale, cum ar fi Eritreea, precum și utilizarea unor verificări de securitate foarte extinse.”
Stabilirea unei politici de migrație echitabilă, eficace și umană rămâne o prioritate cheie pentru UE și statele sale membre. Guvernele naționale au decis să transfere până în septembrie 160.000 de solicitanți de azil din țările de pe „linia întâi“, cum ar fi Grecia și Italia. În timpul unei dezbateri în plen, deputații europeni au cerut statelor membre să accelereze relocarea refugiaților. Pentru a face față tragediei migraților care traversează Marea Mediterană, Uniunea Europeană a adoptat două măsuri de urgență pentru a muta 160.000 de solicitanți de azil din Grecia și Italia. Cu toate acestea, potrivit datelor furnizate de Comisia Europeană, numai 18.418 persoane au fost relocate până la 11 mai. În timpul dezbaterii, deputații europeni au reamintit faptul că statele membre trebuie să respecte angajamentele asumate. Creștin-democratul olandez Jeroen Lenaers a calificat lipsa unui reprezentant al Consiliului în timpul discuției drept o rușine. „Nu am fost niciodată în favoarea cotelor obligatorii, dar am văzut în ultimii doi ani și jumătate că un sistem bazat pe voluntariat nu funcționează“, a adăugat dumnealui. Pentru conservatoarea belgiană Helga Stevens, nu este corect să arătăm cu degetul numai țările din nordul Europei. „Grecia și Italia nu reușesc să organizeze transferul refugiaților“, a arătat dumneaei, adăugând că regulile Dublin, care determină în prezent care stat membru este responsabil pentru procesarea unei cereri de azil, nu sunt întotdeauna respectate.
„O lipsă de voință politică scandaloasă“
Angelika Mlinar, deputată liberală austriacă, a declarat că nu este vorba de posibilități, ci de voință: „Este timpul ca statele membre să își respecte angajamentele“, a arătat dumneaei, comparând eforturile slabe ale UE cu cele furnizate de Iordania, Liban și Turcia, țări ce găzduiesc milioane de refugiați. Socialista italiană democrată Cécile Kyenge a subliniat că doar două state membre, Malta și Finlanda, și-au îndeplinit obligațiile lor de relocare. De asemenea, dumneaei l-a întrebat pe comisarul pentru migrație, Dimitris Avramopoulos, ce se va întâmpla în luna septembrie. Acesta din urmă a răspuns că, dacă statele membre nu cresc în curând numărul de transferuri, Comisia nu va ezita să lanseze proceduri privind încălcarea dreptului.
Ska Keller, un deputată verde germană, a salutat angajamentul Comisiei Europene: „Nu există o problemă de capacitate, ci o lipsă scandaloasă de voință politică. Ne confruntăm cu oameni care fug de război și persecuție și minori neînsoțiți care sunt lăsați baltă în taberele supraaglomerate”, a arătat dumneaei. Anul trecut, 63.300 de minori neînsoțiți au solicitat protecție internațională în Uniunea Europeană. 57% dintre cereri au fost înregistrate în Germania.
„Simpla relocare nu este suficientă”
Unii deputați au subliniat faptul că simpla relocare nu rezolvă criza imigrației. „Sunt necesare un sistem puternic Dublin, norme comune și canale legale“, a explicat doamna Keller. „Avem nevoie de o politică care să ofere canale sigure și legale de migrație, precum și politici de integrare în țările gazdă“, a declarat doamna Cécile Kyenge. Doamna Angelika Mlinar a denunțat, de asemenea, lipsa unui sistem european de azil real. „În ceea ce privește Italia, în anii 2015 și 2016, 5.049 de persoane au fost transferate și numai 3.936 au fost relocate. Cu alte cuvinte, mai multe persoane au fost trimise înapoi în Italia, decât transferate în altă parte”, a spus europarlamentara italiană Barbara Spinelli de la Grupul Stânga Europeană Unită / Stânga Verde Nordică.
„Recompensarea comportamentelor infracționale“
Unii membri au ridicat problema rețelelor de contrabandiști și traficanți. „Toți solicitanții de azil care sosesc în Europa ilegal, cu ajutorul contrabandiștilor, ar trebui să fie returnați într-un loc sigur în țara lor de origine“, a arătat doamna Helga Stevens. Europarlamentarul olandez Auke Zijlstra, membru al Grupului Europa Națiunilor și Libertății, a denunțat colaborarea unor organizații non-guvernamentale cu traficanții. „Relocarea acestor migranți recompensează comportamentul criminal“, a spus dumnealui.
Unii parlamentari s-au grăbit să critice imigrația în general. Pentru membrul neafiliat maghiar Zoltán Balczó, imigrația reprezintă „un pericol pentru cultura și identitatea Europei.“ Pentru Raymond Finch, de la Grupul Europa Libertății și Democrației Directe, reacția UE la criza migrației va defini viitorul Uniunii. „Vă cer să luați în considerare interesele oamenilor și națiunilor voastre“, a cerut dumnealui, înainte de a prezice că Uniunea Europeană va continua să „încurajeze o imigrație economică distructivă.“
„O datorie morală și politică“
În încheierea dezbaterii, comisarul Dimitris Avramopoulos s-a alăturat poziției deputaților cu privire la necesitatea unei mai bune cooperări la nivel european: „reinstalarea este adesea redusă la cifre, dar nu trebuie să uităm că vorbim despre oameni care au nevoie de protecție. Este de datoria noastră politică și morală de a ne asigura că migranții au această protecție, cât mai curând posibil și în mod ușor de gestionat pentru Uniunea Europeană“.
Ca urmare a crizelor serioase de migranți și refugiați în vara anului 2015, UE a adoptat două decizii de urgență de relocare a mii de refugiați. 160 000 de azilanți cu mari șanse de a primi statutul de refugiat din Grecia și Italia urmau a fi relocați până în septembrie 2017 către alte state membre unde le-ar fi fost procesate cererile de azil. Într-o altă decizie aprobată de Consiliu în septembrie 2016, la care Parlamentul s-a opus, statele membre au decis ca 54 000 dintre cele 160 000 de locuri să fie utilizate pentru acceptarea refugiaților sirieni din Turcia, ca parte a acordului de migrație UE-Turcia, mai degrabă decât din Italia sau Grecia. Conform datelor UNHCR, în jur de 50 000 de azilanți sunt încă în Grecia, iar Italia se confruntă cu un nou record în 2016 de 181 436 nou sosiți. Potrivit propunerii precedente a Comisiei Europene, România urma să primească în total 6 351 de refugiaţi.
