37086449_801145096676456_1197411202515337216_n
Let the stars shine: Emil Boc a fost premiat la Bruxelles pentru atragerea de fonduri europene
17 iulie 2018
inundatii-640x330
Europarlamentarul Daniel Buda: ”Domnule Daea, nu v-ati facut temele la informatică, așa că nota 4!”
19 iulie 2018

Let the stars shine: Primarul din Alba Iulia, premiat pentru restaurarea Cetății Alba Carolina

cetatea-alba-carolina

 

Existența unor dificultăți majore în procesul de absorbție a fondurilor europene nu mai este o noutate pentru nimeni. Din păcate, această ineficiență a pus în pericol însăși existența Politicii de Coeziune deoarece statele importante care contribuie la bugetul UE se întreabă  care este scopul acestor fonduri destinate unor țări precum România, dacă acestea nu sunt accesate.
Pentru a evidenția  poveştile de succes ale Uniunii Europene și pentru a aduce mai multe exemple pozitive despre utilizarea fondurilor europene, europarlamentarul Daniel Buda, împreună cu alți 8 membri ai Comisiei de Dezvoltare Regională din cadrul Parlamentului European, a lansat acțiunea „Let the stars shine”. România  şi Olanda, ţara organizatoare, au avut cel mai mare număr de exemple de succes prezentate în cadrul acţiunii desfăşurate în luna iunie, la Parlamentul European de la Bruxelles. Din totalul de 41 de proiecte de succes prezentate, România a avut  șase.   Au fost premiate Municipiile Cluj-Napoca, Oradea și Alba Iulia. Cei trei poli de creștere administrați de cei trei primari, Emil Boc, Ilie Bolojan și Mircea Hava au salvat absorbția fondurilor europene și politica de coeziune din România.

37086449_801145096676456_1197411202515337216_n

 

De la ruine la perla Transilvaniei

 

Primarul municipiului Alba Iulia a fost premiat pentru restaurarea cetății istorice Alba Carolina, pe care a transformat-o într-o perlă a turismului transilvănean. Cu o investiție totală de 70 milioane de euro primiți, în mare parte,  ca finanțare europeană, primarul Hava  a mizat pe potențialul bijuteriei arhitectonice și a fost un pariu câștigat. Timp de 15 ani, municipalitatea din Alba Iulia a investit în reabilitarea acestei cetăți, iar acum investiția se întoarce spre comunitate cu fluxuri de turiști, locuri de muncă și venituri din turism și din activități complementare.

.Cetatea_Alba_Carolina_Alba_Iulia-1

Lucrările de restaurare de la Cetatea Alba Iulia au demarat în 1998 la Poarta a III-a şi au fost finalizate în 2013 prin proiectul de reducere la starea din 1921 a şanţului de vest al Cetăţii.  Lucrările de restaurare de la Poarta a III-a au fost urmate de activităţi similare la celelalte cinci porţi de pe traseul care leagă centrul oraşului cu cartierul de sus, precum şi la Poarta a VII-a, folosită în trecut exclusiv pentru aprovizionare şi apărare, situată în zona şanţului nordic al Cetăţii. În paralel s-au derulat lucrările de restaurare şi modernizare în zona şanţurilor de est şi sud, precum şi în zona interioară a Cetăţii. Lucrări importante au fost desfăşurate şi cu finanţare de la bugetul statului, exemple în acest sens fiind Poarta a III-a şi Poarta Castrului Roman din Traseul celor trei fortificaţii, dar şi din alte surse externe. Poarta a V-a a fost restaurată printr-un proiect finanţat cu 2,5 milioane de lei prin Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare printr-un grant oferit prin parteneriatul „Spaţiul Economic European“, administrat de Regatul Norvegiei şi din care mai fac parte Islanda şi Lichtenstein.

 

Cum a fost ridicată vechea cetate habsburgică

 

Cetatea Alba Carolina este o fortăreață cu bastioane construită la începutul secolului al XVIII-lea în orașul medieval Alba Iulia pe Dealul Citadelei, având rol de fortificație strategică de apărare a Imperiului Habsburgic împotriva eforturilor militare ale Imperiului Otoman  și de consolidare a puterii habsburgice pe plan local. Inspiratorul proiectului a fost mareșalul principe Eugeniu de Savoia, cel care a introdus în Imperiul Habsburgic sistemele de fortificații elaborate de Vauban în Franța pe timpul regelui Ludovic al XIV-lea. Ansamblul făcea parte dintr-un sistem mai larg de puncte fortificate, menite a asigura defensiv noile provincii cucerite. Lucrările pregătitoare au început prin ridicarea topografică din anul 1711, a orașului și cetății medievale. Planul originar al cetății a fost trimis la Viena și aprobat de prințul Eugeniu de Savoia la 18 aprilie 1714, acesta împreună cu ordinul de începere a lucrărilor fiind înmânat la 26 aprilie 1714 generalului Steinville, comandantul trupelor imperiale din Transilvania. În iulie 1714 generalul primește în baza observațiilor venite de la Viena notificarea de a întocmi un nou plan, adaptat acestora. Terenul necesar (140 ha), a fost eliberat între 1713-1715 prin dărâmarea vechiului oraș medieval, acesta trebuind să fie mutat în partea de est a cetății (actualul oraș de jos). Proiectul, din punct de vedere tehnic îi aparține arhitectului italian Giovano Morando Visconti. Lucrările (estimate în total la peste un milion de guldeni de aur) – au fost conduse inițial de către arhitectul italian (care a murit în 1717 la 65 de ani, de ciumă) și ulterior de inginerii militari Iosif de Quadri (1717-1727) și Konrad won Weiss (1727-1738). Deși sistemul de apărare proiectat inițial cuprindea 4 linii de fortificații și o fortificație mai îndepărtată plasată pe Dealul Furcilor – aflat în vecinătate, construcția finală a avut numai 3 linii.

 

cetate-alba-iulia-1

Construcția propriu-zisă – care urma să devină fortificația principală a Transilvaniei – a fost realizată între anii 1715-1738, în timpul împăratului Carol al VI-lea, guvernatori ai Transilvaniei în perioada respectivă fiind Sigismund Kornis (1713-1731), Ștefan Wesselényi (1731-1732), Francisc Anton Wallis (1732-1734) și Ioan Haller (1734-1755). Ca zidari și pietrari au lucrat muncitori și meșteri italieni, iar pentru sculptură la porțile cetății și bastioane a fost adusă o echipă vieneză, condusă de sculptorul Johann König. În 4 noiembrie 1715 s-a pus piatra de temelie la bastionul Carol dedicat împăratului, situat pe latura de nord. Fortificația a fost ridicată cu materiale din zonă, munca brută fiind prestată în serii de câte două săptămâni de peste 20.000 de iobagi români aduși din toată Transilvania. Cărămida s-a confecționat pe plan local, piatra brută a fost adusă de la Șard, iar cea fasonată de la Ighiu, nisipul din Mureș și piatra de var de la Meteș. Zidurile – ușor oblice – s-au ridicat din cărămidă și piatră printr-o tehnică fără denivelări, pentru a provoca ricoșarea ghiulelelor metalice. Proiectul inițial nu s-a realizat în întregime, resursele financiare habsburgice fiind îndreptate ulterior spre fortificații situate mai aproape de granița cu otomanii. În 1747 s-au reluat lucrări sub conducerea generalul Bohn (care a și propus un nou proiect – nerealizat – de fortificare exterioară spre oraș și spre Dealul Furcilor), dar nu după mult timp s-au întrerupt. Câteva lucrări rămase neterminate au fost reluate în anul 1812 precum și în timpul asediului din 1849.

Acces-Cetate-1

Corpul principal al cetății este de forma unui heptagon neregulat, cele șapte bastioane conferindu-i o imagine stelată. Trinitatea este cel mai mare bastion și are un blazon încoronat cu câmpuri multiple și frunze de acant. Celelalte sunt Sfântul Ștefan, Eugeniu de Savoia, Sfântul Mihail, Sfântul Carol, Sfântul Capistrano și Sfânta Elisabeta. Atât bastioanele (cu o înălțime de 12 metri și o lungime variind între 106 și 142 metri) cu fețe lungi dispuse în unghiuri diferite și flancuri scurte și concave, cât și curtinele de care le leagă (la distanțe de 116-135 metri) perpendicular, nu sunt egale deoarece au fost ușor adaptate terenului. Bastioanele principale nu au cazemate interioare, defensiva implicând baterii de artilerie așezate pe platforme superioare. Între bastioanele principale și curtinele din a doua linie, se află șanțul interior cu lățimea de 27 metri. Linia a doua era formată din raveline (sau semilune) care apără curtinele, având numele bastioanelor apropiate, excepția fiind cea dispusă pe flancul sudic denumită Francisc de Paula. Ultimele sunt prevăzute cu șanțuri late de 9 m. Redute de pe care artileria protejată executa trageri îndepărtate sunt construite pe ravelinele nordice și vestice. Linia externă era alcătuită din contragărzile ce protejau fețele bastioanelor și ravelinelor, ele fiind dispuse în aceeași unghiuri cu bastioanele și ravelinele pe care le apărau Toate contragărzile și unele raveline vestice au fost prevăzute cu baterii de artilerie în cazemate, precum și cu tunele înzestrate cu metereze pentru trageri sau cu încăperi pentru adăpostul trupei ori cu rol de depozite, grajduri etc. Pe latura estică dinspre oraș unde se afla o terasă abruptă, contragarda – denumită anvelopă, se prezintă sub forma unor valuri înalte de pământ susținute la baza de un zid scund din cărămidă. Aici au fost amenajate în unghiurile ieșinde terase pentru artilerie.

 

Cetatea Alba Carolina, atracție turistică obligatorie

 

Reabilitarea vechii cetăți și redarea ei circuitului turistic este mai degrabă o șansă pentru vizitator de a vedea cu propriii săi ochi ce poate realiza omul atunci când este constructiv, chiar dacă scopul cetății era la vremea respectivă defensiv. Dincolo de obiectivul istoric, Cetatea Alba Carolina îți oferă contactul nemijlocit cu istoria europeană, fructificată într-un mare fel de către administrația orașului. De la simpla vizită a cetății și a celorlalte puncte de interes din interior, precum cadedrala Unirii, catedrala care adăpostește mormântul lui Iancu de Hunedoara, celula lui Horea sau Sala Unirii, la spectacolul gărzii austriece care se schimbă cu ritualul aferent la ora 12,00. La acestea se adaugă evenimentele organizate în interiorul cetății care transformă o vizită în Alba Iulia într-o obligație pentru turistul care se respectă.

maxresdefault

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *