Părinții fondatori ai UE: Schuman, geniul care i-a scăpat printre degete lui Hitler

Site-ul EuroStiri.eu îți prezintă, în fiecare săptămână, povestea numelor mari din istoria Uniunii Europene. Astăzi este rândul lui Robert Schuman (1886-1963).

Schuman s-a născut la Luxemburg, iar situarea acestei regiuni în vecinătatea granite franco-germane şi-a pus amprenta asupra sa. În ciuda experienţelor trăite în Germania nazistă sau poate tocmai ca urmare a acestora, a recunoscut că numai o reconciliere de durată cu Germania ar putea constitui baza unei Europe unite. În colaborare cu Jean Monnet, a elaborat planul Schuman, celebru în lumea întreagă, pecare l-a prezentat la data de 9 mai 1950, considerată astăzi data naşterii Uniunii Europene.

Premiu uriaș pus de naziști pe capul său

Tatăl lui Robert Schuman era de origine franceză, dar a devenit german când regiunea în care locuia a fost anexată de către Germania, iar mama sa era luxemburgheză. Schuman s-a născut cetăţean german. A devenit francez în 1919, după Primul Război Mondial, când regiunile Alsacia și Lorena au fost restituite Franţei.

Înainte de război, a studiat dreptul, economia, filosofia politică, teologia şi statistica la universităţile din Bonn, München, Berlin şi Strasbourg şi a obținut o diplomă în drept cu cea mai înaltă distincţie de la Universitatea din Strasbourg. După absolvire, și-a înfiinţat propria societate civilă de avocați la Metz, în 1912. Doi ani mai târziu a izbucnit Primul Război Mondial. Schuman a fost scutit de serviciul militar din motive medicale. După încheierea războiului, a devenit activ în politică, începându-și cariera în sistemul serviciilor publice ca membru al Parlamentului Franței pentru regiunea Moselle.

La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, Schuman era ministru adjunct în guvernul francez. A devenit activ în rezistenţa franceză în timpul războiului şi a fost luat prizonier. Reușind cu greu să scape de deportarea în lagărul de concentrare de la Dachau, a fugit în zona „liberă” a Franţei, unde s-a ascuns după invazia naziştilor. Ascuns și dat în urmărire, contra unei recompense de 100.000 de mărci ale Reich-ului german, i-a sfidat pe germani pentru următorii trei ani. A refuzat invitaţia liderului francez Charles de Gaulle aflat în exil de a merge la Londra, preferând să rămână cu compatrioţii săi în Franţa ocupată de nazişti.

A revenit în politică după război

După război, a revenit în politica naţională, ocupând o serie de funcții la nivel înalt: întâi a fost ministru de finanţe, apoi prim-ministru în 1947, ministru al afacerilor externe în perioada 1948-1952 şi din nou ministru de finanţe în perioada 1955-1956. A fost negociator cheie al unor tratate şi initiative importante precum Consiliul Europei, Planul Marshall şi NATO, toate iniţiative care vizau consolidarea cooperării în cadrul alianţei de vest şi unificarea Europei. Însă Schuman a devenit foarte cunoscut datorită a ceea ce se numeşte astăzi „Declaraţia Schuman”, în care a propus Germaniei şi celorlalte ţări europene să conlucreze pentru unificarea intereselor economice. Era convins că, datorită acestei colaborări, războiul va deveni „nu doar de neconceput, ci practic imposibil”.

Într-un discurs rostit la 9 mai 1950, inspirat şi elaborat în cea mai mare parte de Jean Monnet, Schuman a propus plasarea producţiei franco-germane de cărbune şi oţel sub o Înaltă Autoritate Comună. Această organizaţie era deschisă participării și altor ţări europene. Cooperarea avea să fie concepută astfel încât să creeze interese comune la nivelul ţărilor europene, ceea ce ar conduce la integrarea politică treptată, o condiţie pentru pacificarea relațiilor dintre state: „Uniunea Europeană nu se va forma într-o singură etapă, sau în conformitate cu un singur plan. Aceasta va fi construită prin realizări concrete care creează mai întâi o solidaritate de facto. Unificarea naţiunilor din Europa necesită eliminarea vechii opoziţii dintre Franţa şi Germania”. Discursul său nu a fost ignorat și ca dovadă cancelarul german Adenauer a dat rapid un răspuns pozitiv. La fel au făcut și guvernele din Țările de Jos, Belgia, Italia şi Luxemburg. În termen de un an, la 18 aprilie 1951, cei şase membri fondatori au semnat Tratatul de la Paris, prin care s-a creat Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului – prima comunitate europeană supranaţională, relatează  site-ul Uniunii Europene.

Importanța „Declaraţiei Schuman”

Această organizaţie fără precedent a pregătit terenul pentru Comunitatea Economică Europeană şi ulterior pentru Uniunea Europeană, care este condusă și în prezent de tipul de instituţii europene inovatoare concepute în 1950.Cu toate acestea, eforturile sale nu s-au oprit aici. A devenit un mare promotor al continuării integrării printr-o Comunitate Europeană de Apărare, iar în 1958 a devenit primul preşedinte al instituției care a precedat actualul Parlament European. În momentul în care a părăsit această funcție, Parlamentul i-a acordat titlul de „părinte al Europei”. Datorită importanţei „Declaraţiei Schuman”, pe care a prezentat-o la data de 9 mai 1950, această zi a fost desemnată „Ziua Europei”. Mai mult decât atât, în onoarea muncii sale de pionierat pentru o Europă unită, zona din Bruxelles unde îşi au sediul mai multe instituţii ale Uniunii Europene îi poartă numele.