legile-justitiei-adoptate-in-parlament-277374
Comisia Europeană, cu ochii pe legile justiției modificate de PSD-ALDE
4 iulie 2018
eu-passport-lanes-600x600
Securitatea la frontiere: verificarea călătorilor înainte să ajungă în UE
5 iulie 2018

Șacalii au dat iama în gospodăriile din Șimleu Silvaniei

gethumbnew

 

Mai multe gospodării din Șimleu Silvaniei au fost luate cu asalt de către… șacali. Nu este o glumă și se pare că nu este prima incursiune a șacalilor în județul Sălaj.

Un locuitor din Șimleu Silvaniei a postat pe pagina sa de Facebook un mesaj în care avertizează populația despre atacul șacalilor.

”Mai multe animalele domestice din gospodăriile din Șimleu Silvaniei au fost ucise cred că de șacali. În zona străzilor Stadion și Aurel Vlaicu au intrat în curți în miezul zilei și au omorât tot ce mișcă, respectiv găini, iepuri… Doar părinților mei le-au omorât 35 de pui și găini în câteva minute și… au dispărut. Mama a văzut un animal ce nu era nici vulpe, nici câine. Când i-am arătat poză cu un șacal a confirmat. Atenție, sunt periculoși!”, s scris Marius Bob.

 

Peste 8.000 de șacali în România

 

Deși suntem obișnuiți să credem că șacalii nu sunt animale care trăiesc în țara noastră, avem totuși o populație de șacali estimată la aproximativ 8.000 de exemplare. Şacalul auriu a apărut brusc în România după anul 1990. Iniţial nu a fost băgat în seamă, dar în scurt timp s-au înmulţit extraordinar de mult, în Delta Dunării, Dobrogea şi Lunca Dunării, până în Viena. De pe zona Dunării a migrat şi pe lunca Mureşului, ajungând în zona Mediaş-Braşov. A urcat, de asemenea, până aproape de Iaşi, a trecut în Republica Moldova şi Ucraina. Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (AGVPS) consideră că în ţara noastră numărul acestor prădători a ajuns la aproximativ 8.000 de exemplare, în anul 2016. Înmulțirea rapidă a șacalilor se datorează faptului că aceștia mănâncă orice, de la fructe de pădure la pui de căprioară și mistreț, chiar și la rampele de gunoi sau leșurile abandonate la marginea localităților de către săteni.

În Sălaj este a doua oară când șacalii sunt suspectați că ar fi atacat animalele. Prima dată se pare că au masacrat o turmă de aproximativ 200 de oi. Însă este prima dată când aceste animale periculoase sunt semnalate în interiorul unei localități.

 

Ce se poate face cu șacalii?

 

Deși este o problemă semnalată de câțiva ani, autoritățile încă nu știu ce să facă în cazul șacalilor. În anul 2013, ministrul Mediului de atunci, Rovana Plumb, recunștea că există o problemă cu atacurile șacalilor și promitea că se lucrează la rezolvarea ei.

„Nu mai avem probleme cu urşii, acum avem alte preocupări la nivelul Departamentului de Biodiversitate, cu şacalii şi mistreţii din zona Deltei Dunării, pentru care există un grup de lucru care va corecta şi va clarifica, într-un mod cât se poate de tranşant, ce înseamnă prezenţa lor acolo şi ce daune pot provoca dacă nu sunt luate măsuri, şi mă refer la ordinul de vânătoare, care trebuie reevaluat, aşa cum am discutat şi cu organizaţiile neguvernamentale”, a declarat Rovana Plumb, într-o conferinţă de presă.

Controlul populației de șacali din România ar putea fi făcut prin vânătoare, însă aici sunt restricții pentru că este o specie protejată. Potrivit Asociației Generale a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România, vânarea şacalului este admisă prin toate mijlocele permise: la goană, la pândă, inclusiv la nadă şi vizuină, şi cu chemătoarea, caz în care dibuitul se combină cu scurte perioade la pândă. Cu chemătoarea se poate vâna şacalul utilizând vaierul iepurelui şi eventual o imagine de iepure (chiar iepure naturalizat) mişcată continuu. De asemenea, se poate ademeni şi se poate vâna, prin imitarea chemărilor sale, de grup sau individuale.

Ca măsuri pentru reducerea numărului de șacali ar putea fi stimularea vânătorilor astfel încât să se specializeze pe acest animal. Dr. ing. Neculai Şelaru recomandă:

”Efectivele de şacal ar trebui ţinute, indiferent de efortul necesar, sub control. Deocamdată acest lucru pare extrem de dificil, dar apreciem că nu este imposibil. Rămâne de văzut specializarea în viitor a vânătorilor pe vânarea şacalilor şi eventuala acţiune eficientă a factorilor naturali dăunători speciei (şacalului), care sunt aşteptaţi să apară în condiţiile înmulţirii extraordinare a efectivelor acesteia şi a creşterii densităţilor în care vieţuieşte. Expoziţiile de vânătoare pentru medalierea craniilor de şacali, ar constitui un stimulent moral în interesul împuşcării şacalului, ca de altfel şi posibilitatea de achiziţionare, prelucrare şi punere în valoare a blănurilor sale. Nu în ultimul rând, un stimulent material oferit pentru fiecare şacal împuşcat, de către administrator şi/sau gestionari, ar avea un efect pozitiv în atingerea ţelului propus, de menţinere a efectivelor de şacali la un nivel constant şi acceptabil, nu foarte dificil de stabilit, urmărit şi conservat”.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *