

Comisia Europeană pune în centrul atenției subiectul viitorului agriculturii, tineri fermieri, întrucât aceștia reprezintă sursa de hrană sănătoasă a europenilor și nu numai. Focusul este cu atât mai necesar cu cât 31% dintre fermierii europeni au vârsta peste 65 de ani.
De ce să devină un tânăr, fermier? este multă muncă la mijloc și este un domeniu plin de stereotipuri.
La ora actuală, daor puțin peste 5% din cele 11 milioane de ferme ale Europei sunt operate de fermieri sub 35 de ani.
Statistica diferă de la țară la țară, dar România are cea mai mare problemă la acest capitol. Doar țara noastră oferă 45% din segmentul peste 65 de ani al fermierilor la nivel european. Și Portugalia deține statistici îngrijorătoare, cu jumătate din fermieri peste 65 de ani. În Germania, Austria și Poland, mai puțin de 10% din fermieri continuă munca după 65 de ani.
Cu toate acestea, perspectivele nu sunt total sumbre. Chiar dacă sunt mai puțini, segmentul tineri fermieri se apropie ca suprafețe de teren deținute de media europeană. Datele indică faptul că majoritatea fermierilor peste 65 de ani lucrează în ferme de subzistență.
De asemenea, tinerii fermieri sunt mai concentrați pe inovație, pe studii în domeniu și sunt dispuși să investească mai mult, generând competitivitate. Aproximativ 20% din tinerii fermieri au urmat studii în agricultură, spre deosebire de segmentul de vârstă de peste 55 de ani, care înregistrează doar 4%.
Mulți tineri aleg să investească în agricultură încurajați de Politica Agricolă Comună, care oferă posibilitatea statelor membre să susțină, alături de plățile directe sub formă de subvenții, ajutor financiar suplimentar timp de 5 ani pentru cei care sunt sub 40 de ani. Statele membre trebuie să pună deoparte 2% din alocările pentru plățile directe pentru a asigura tinerilor fermieri un bonus de până la 25% la subvenții în primii 5 ani de activitate.
Este mult, este puțin?! Cert este că ce se va întâmpla dupa 2020 reprezintă o preocupare majoră a fermierilor din UE și din România. Iar acest lucru este absolut necesar în vederea creionării planurilor de afaceri pe termen mediu și lung de către fermieri. În ce parte săo apuce, în ce să investească. Un lucru este clar: vor exista plăți directe și după 2020, ceea ce este foarte important. Iar 2020 poate însemna o restartare a sectorului agricol.
Va fi momentul în care fermierii germani, francezi și români vor fi actori în aceeași piesă.Poate costumele să fie diferite, adică utilajele să difere dar cu siguranță fermierii români beneficiază de multe avantaje fie doar dacă ne gândim la calitatea terenurilor de la noi. Fermele mici și mijlocii vor sta în atenția viitoarei PAC iar România este țara cu cele mai multe astfel de ferme. Trebuie însă să înțelegem și să ne depășim mentalitatea de a fi actori mărunți în ferme de subzistență și să trecem în acele ferme care să genereze locuri de muncă durabile care să se constituie în oaze de stabilitate pentru tineri fermieri și sursa inepuizabilă de hrană accesibilă ca preț și de calitate pentru cetățenii României și nu numai. Iar mediul înconjurător să fie protejat de agresiunea factorilor generatori de schimbări climatice cu consecințe incomensurabile asupra calități vieții tuturor.
Politica Agricolă Comună reprezintă garanția unui trai echitabil pentru toți agricultorii europeni. În această perioadă, au loc dezbateri la nivelul instituțiilor europene cu privire la reforma Politicii Agricole Comune, o politică extrem de importantă pentru cetățenii europeni. PAC a fost proiectată ca un parteneriat între agricultură și societate, asigurând consolidarea productivității agricole și totodată sprijinind dezvoltarea zonelor rurale.
Planul de reformă a Politicii Agricole Comune urmărește să acorde o atenție deosebită plăților pentru ajutoarele directe, un instrument esențial care sprijină direct 7 milioane de ferme ce acoperă 90% din suprafața agricolă din Uniunea Europeană. Cele 7 milioane de ferme reprezintă motorul vitalității economiei rurale, generând beneficii extrem de valoroase în ceea ce privește securitatea alimentelor, mediul economic, dar și nivelul de trai al societății în ansamblul său. În vederea generării unui impact mai crescut al plăților directe din agricultură, reforma cuprinde procese de simplificare, dar totodată urmărește să direcționeze mai bine plățile directe pentru a putea atinge obiectivele pentru care au fost create aceste instrumente de sprijin. Astfel, se are în vedere limitarea obligatorie a plăților directe, luând în considerare factorul ocupare pentru a evita sancționarea fermelor mari cu un număr ridicat de angajați. Astfel, se prevede o plată maximă per beneficiar între 60.000 și 100.000 de euro.
Fermele mici vor beneficia de un sprijin sporit printr-o plată specială redistributivă, punându-se accent în special pe cei care depind de agricultură pentru asigurarea unui nivel de trai decent. Totodată, PAC va contribui în continuare la diminuarea diferențelor între statele dezvoltate și mai puțin dezvoltate, prin reducerea diferențelor dintre ratele medii de sprijin între statele membre. Prin măsurile de sprijin ale Politice Agricole Comune se va minimiza decalajul între Europa de Est și de Vest și se va urmări asigurarea condițiilor necesare pentru ca agricultorii să-și poată îndeplini rolurile care le revin în societate, cel primordial fiind producerea de alimente de aceeași calitate pentru toți cetățenii europeni!