


Deputații europeni au preluat conducerea în regândirea modului în care UE ar trebui să se adapteze pentru a face față provocărilor actuale precum migrația, economia și securitatea.
De-a lungul existenței sale, UE a evoluat întotdeauna ca răspuns la o lume în continuă schimbare. Cea mai recentă schimbare majoră a fost Tratatul de la Lisabona, care a conferit Parlamentului noi competențe legislative. Cu toate acestea, procesul nu se termină niciodată.
În ultimii ani, au existat cereri crescânde de reformă instituțională, ca răspuns la evoluții în domenii precum economia digitală, schimbările climatice, migrația și terorismul. Acestea sunt provocări la nivel global care necesită o abordare internațională. Reformarea UE ar putea face instituțiile mai flexibile și capabile să reacționeze mai repede, facilitând în același timp cooperarea între statele membre. În plus, Brexit – decizia Regatului Unit de a se retrage din UE – a subliniat necesitatea relansării UE pentru a o face pe aceasta mai democratică și mai relevantă pentru oameni.
Un motiv suplimentar pentru a reflecta asupra viitorului este aniversarea a 60 de ani de la punerea bazelor UE, sau mai exact, 60 de ani de la Tratatele de la Roma. Aceasta nu este doar o ocazie de a privi înapoi la realizările trecute, ci și de a privi înainte către provocările viitoare. Deputații europeni au început la începutul anului să reflecteze asupra modului în care ar trebui să se adapteze UE, fiind urmați de Comisia Europeană.
Ce propune Parlamentul European
În trei rezoluții adoptate pe 16 februarie, europarlamentarii au stabilit modul în care UE ar trebui reformată, în scopul de a-i mări capacitatea de acțiune, de a restabili încrederea oamenilor și de a crea o economie mai rezistentă.
Rezoluția redactată de Mercedes Bresso (S&D, Italia) şi Elmar Brok (PPE, Germania), se concentrează pe ce îmbunătățiri sunt posibile folosind sistemul actual. Textul propune, printre altele:
– Consiliul de miniştri trebuie să se transforme într-o adevărată a doua cameră legislativă, iar configuraţiile sale să devină organisme pregătitoare aşa cum sunt comisiile parlamentare;
– fiecare stat membru ar trebui să prezinte cel puţin trei candidaţi, de ambele sexe, pentru rolul de comisar;
– Consiliul ar trebui să utilizeze doar votul prin majoritate calificată, acolo unde tratatele permit, pentru a evita blocarea unor proiecte legislative importante şi pentru a accelera procesul legislativ, şi un Consiliu permanent al miniştrilor apărării ar trebui creat pentru a coordona politicile de apărare ale statelor membre.